Trecea Isus pe drum spre Ierihon,
Un ultim drum prin antica cetate,
Trecea al mântuirii bastion
Spre moarte,spre-nviere şi spre tron,
Spre a împărăţi-n eternitate.
A mai trecut Isus pe acel drum
În minunata Sa peregrinare,
Cu gloatele pe urma Lui,duium,
Dar orbul Bartimeu abia acum
Găsi prilejul pentru vindecare.
În bezna-n care el trăia închis
S-a strecurat o rază de speranţă;
Se-ntrezărea-mplinirea unui vis,
A unei vieţi în univers deschis
Şi-aceasta-i puse-n voce cutezanţă.
Trecea prin faţa lui Cel ce putea
Şi poate,din vecie în vecie,
Să lumineze cu Lumina Sa
Şi pentru Bartimeu asta era
O şansă nesperată,şansă vie.
"Ce vrei să-ţi fac?",l-a întrebat Isus
Şi ce putea altceva să-şi dorească
Decât un răsărit fără apus,
Lumină-n ochii săi,venind de sus,
Ca faţa celor dragi să o privească.
A fost un ultim drum prin Ierihon
Iar pentru cel ce nu-ndrăznea să spere,
Trăind într-un continuu abandon
Şi percepând viaţa doar ca zvon,
Ultima şansă de-a primi vedere.
Mai trece Domnul şi azi prin cetăţi
Dar nu ştim când şi cât o să mai vină;
Nu amâna iar pentru alte dăţi,
Din beznă ieşi,viaţa azi refă-ţi
Luând acum lumină din Lumină.
Amin