PRIGONITOR DEVENIT APOSTOL
Faptele Apostlilor 9: 1-30
**********************
Sângele vărsat pe cruce
Poate transforma trăiri
Le schimbă din temelie
Să guste din înnoiri
Şi urmeaz-apoi vieţi
De totală consacrare
Fiului ce s-a jertfit
Să ne dea răscumpărare.
Harul revărsat pe Terra
Pentru lumea răzvrătită
A recuperat fiinţe
Din starea nenorocită,
Din mocirla făr’delegii,
Din noianul de păcate
Şi-astfel mii şi milioane
Au trăit vieţi curate.
Vom lua astăzi un caz
Cunoscut de fiecare
Unde vom vedea pe Saul
Răspândind cruntă teroare
Cei ce deveneau creştini,
Deveneau şi ţintă vie
Pentru un iudeu fanatic
Străin de Împărăţie...
Misiunea lui atunci?:
Să sufle ameninţare
Şi apoi cu sânge rece
O punea în aplicare
Se ducea până departe
Să îi prindă pe creştini
Nu vedea în ei nimic
Nici iubire nici lumini...
Îi considera eretici,
Un pericol pentru ţară
Pentru el credinţa lor
Era doar o grea povară
Mulţi au fost ucişi cu pietre
Alţii-au suferit cumplit
Dar îi susţinea un gând:
Şi-al lor Rege-a suferit.
Dubla lui cetăţenie
Îl făcea om cu renume
Dar era călăuzit
De pornirile-i nebune
Când pe Ştefan l-au ucis
A fost martor ocular
A încuvinţat tăcut
Acel act meschin, murdar.
Se ducea la sinagogă
(Era fariseu convins)
Dar acea înverşunare
Ce în suflet s-a aprins
Îi dădea imbold să lupte
Să distrugă creştinismul
Nu-şi ţinea-n secret lucrarea,
Nu îşi ascundea cinismul.
De statură era mic
Dar lăuntrul lui hain
Era plin de simţuri crude
Pentru sufletul creştin
Furia ce îl cuprinse
Nu voia s-o potolească
Scopul lui suprem era
Adunarea s-o zdrobească.
Cunoştea Scriptura bine
Dar interpretarea dată
Îl împiedica să vadă
Care-i calea-adevărată
Cât priveşte pe Hristos
I-a negat dumnezeirea
Nu i-a înţeles lucrarea,
Nu i-a înţeles jertfirea.
Om cu vastă-nvăţătură
L-au primit în Sanhedrin
A-nvăţat la şcoli înalte
Dar era de ură plin
Marii preoţi şi bătrânii
Prin scrisori de aprobare
L-au trimis în misiune
În demonica lucrare.
(Aşa lucră Lucifer:
Dă orbire sufletească
Inima e cucerită
De-o intenţie drăcească
Dă lucrări de rătăcire
Ce produc nenorociri
Căci le-mbracă-n amăgire
Şi în false străluciri...
Mulţi au devenit unelte
În a lui mână murdară
Iar pe mulţi i-a ameţit
C-o doctrină seculară,
Cu o formă de credinţă
Îmbrăcată în tradiţii
Şi-i bazată doar pe datini
Şi pe multe interdicţii.)
Dar să-l urmărim pe Saul
În drumul lui spre Damasc
El voia creştini striviţi
Precum strugurii în teasc
El voia să-i nimicească
Să nu se audă-n lume
Nici cine a fost Hristos,
Nici rostit al lui sfânt Nume.
Şi-a urmat călătoria
Lungă – de vreo şapte zile
Era clar că-n viaţa lui
Lucrau forţele ostile
Frenezia ce-l cuprinse
Sporea zilnic în oroare
Dar ciudat: era convins
Că-İ dă Tatălui onoare.
El credea că va ajunge
În Damasc să împlinească
Planul conceput de el
Pe creştini să-i nimicească
Nu-i trecură lui prin minte
Că Stăpânul Creator
Are-un plan al Lui – măreţ:
Să-l făcă ambasador,
Să Îl reprezinte-n lume,
Să fie misionar
Să predice despre darul
Ce se capătă prin Har,
Să predice vestea bună
Acasă şi-n ţări străine,
Să sădească-n oameni dorul
Pentru stările divine...
O, ce Tată bun avem!
El dă şansa la oricine
Să-şi restaureze viaţa
Din mocirla de ruşine
Nu vrea moartea celor răi,
El îi vrea recuperaţi,
Vrea din partea lor slujire,
Vrea să-i vadă consacraţi...
Amănuntele-ntâmplării
Le găsim în Fapte nouă
Şi-L vedem pe sfântul Tată
(Ce-a creat şi sori şi rouă)
Cum trimite o lumină
De intensă strălucire
Iar rebelul Saul cade
La pământ în năucire...
Nimic n-a văzut în jur
A orbit; apoi un glas
I-a vorbit cu îndrăzneală:
"A sosit acela ceas
Să-ncetezi împotrivirea
Şi prigoana ta cea cruntă
Cred că ştii cine-ţi vorbeşte:
E ISUS ce azi te-nfruntă...
E Mesia...chiar Mesia
Deschide urechea bine
Când i-ai torturat pe fraţi
Tu M-ai torturat pe Mine
Orice piatră aruncată
Să ucidă vreun creştin
M-a atins în trup şi-n suflet
Şi mi-a dat tristeţe, chin.,
Orice lovitură dată
La vreo soră, sau vreun frate
Când mergeai în misiune
Mai aproape, mai departe
Era dată nu doar lor
Ci lovea-n dumnezeire
Dar să ştii: tu chiar acum
Poţi obţine izbăvire."
A rămas perplex iudeul
A ştiut că e Mesia
Şi-a ştiut că-şi va schimba
Şi gândirea şi solia
"Spune-mi Doamne ce să fac?"
A-ntrebat el din ţărână
"Vreau de-acum doar voia Ta
Să îmi fie-n veci stăpână,
Vreau să Te slujesc cu zel
Chiar de-aş suferi ocară
De l-ai mei compatrioţi
Din ţară şi din afară
Sunt de-acuma al Tău rob
Te urmez oriunde-ai merge
Iar Cuvântul Tău curat
Îmi va fi suprema Lege...
Chiar de-aş suferi cumplit
Nu mă mai despart de Tine
Sunt la dispoziţia Ta
Vreau să fac de-acuma bine
Iartă-mi tot trecutul negru
Îmbrăcat în murdărie
Şi mi-l spală-n jertfa-Ţi sfântă
Vreau să-Ţi fiu o mărturie."
(O, ce tainice lucrări
Face-al nostru bun Părinte
Când El vrea să cucerească
O inimă şi o minte!
L-a zdrobit total pe Saul,
I-a zdrobit înverşunarea
Şi apoi a pus în el
Dorul sfânt şi consacrarea,
L-a trântit să ştie bine
Cine e-n control în lume
I-a învins firea semeaţă
Ca apoi să îl îndrume
Şi i-a pregătit lăuntrul
Să accepte-a Lui chemare,
Să fie unealta Lui
În divina Lui lucrare...
Dac-a vrut să-i aresteze
Pe creştinii din Damasc
Să-i striveasc-apoi pe toţi
Precum strugurii în teasc
Iată c-a sosit şi ceasul
El să fie arestat
Să poată s-asculte glasul
Celui care-a înviat.)
Şi l-au dus apoi pe Saul
În Damasc – cetatea mare
Blând, umil şi biruit
Dar convins de-a lui salvare
N-a mâncat nimic trei zile
Ci plecat în rugăciune
Mulţumea lui Dumnezeu
Pentru nouă viziune.
Încă se ruga fierbinte
Când sosiră Anania
El era creştin cucernic
Ştia bine ce-i frăţia
"Frate Saul" – zise el
"De la Tatăl am cuvânt
Că-i primi ’napoi vederea,
Că-i fi plin de Duhul sfânt."
Solzii de pe ochi căzură
Ce moment şi ce fiori!
Şi-a văzut în locu-acela
Şi pe fraţi şi pe surori
Apoi l-au îmbrăţişat,
L-au primit în rândul lor
Şi-L glorificau pe Tatăl
Ce-i în veci biruitor.
Şi-a urmat o transformare
Radicală-n viaţa lui
Cu totală dedicare
Da onoare Domnului
Numele şi l-a schimbat
Ca un semn că vrea de-acum
Să trăiască altă viaţă,
Să dea Cerului parfum...
Şi vestea cu îndrăzneală
Despre Harul minunat
Prin care şi el – rebelul
Din abis a fost ’nălţat
Şi-ndemna pe toţi acei
Ce aveau un trai păgân
Să-L accepte-n viaţa lor
Pe un bun, etern Stăpân...
Toate le vedea acum
Numai prin ochii credinţei
A-nţeles că va parcurge
Supus drumul suferinţei
Şi c-aceste suferinţe
Nu sunt vrednice-a fi puse
Alături de stări cereşti
Şi de bucurii nespuse...
Au urmat lucrări frumoase,
Lucrări binecuvântate
Toate le făcea cu-n zel
Cu sursa-n divinitate
A călătorit aproape,
A călătorit departe
Predicând cu patos sfânt
Despre viaţă, despre moarte...
A plantat biserici multe
Pline toate cu Duh Sfânt
Era tare-n rugăciune
Era tare şi-n Cuvânt
Cine-i asculta mesajul
Rămânea înmărmurit
El vestea despre Hristos
Care-n chinuri a murit,
Dar accentua tot timpul
Că-nvierea-İ glorioasă
E triumful Trinităţii
Şi imbold pentru Mireasă
Mulţi aflând de convertire
S-au predat cerând botezul
Şi-au schimbat felul de viaţă
Înnoidu-şi caracterul...
Iar în scrierile sale
Incluse în Cartea Sfântă
Găsim taine şi principii
Care sufletul încântă
Teologi şi oameni simpli
Află hrană consistentă
În epistolele scrise
Cu atâta competenţă!
Da, a fost prigonitor
Al Bisericii primare
Dar a devenit apostol
Prin a Lui Isus lucrare.
FIUL despre care-a scris
Cu atâta elocvenţă
L-a transpus pe totdeauna
În a Tatălui prezenţă.
A lăsat în urma lui
Pildă vie de trăire
De-i urmăm învăţătura
Vom da Tatălui cinstire
Toate vorbele rostite,
Toate poveţele date
Ne ajută să trăim
Viaţă de integritate.
De la Pavel învăţa-vor
Generaţii viitoare
Cum să meargă pe cărarea
Care duce la splendoare
Vor călca pe urma celui
Ce-a călcat pe-a lui Hristos
Din momentu-n care Harul
L-a făcut un credincios.
****
Şi-astăzi Dumnezeu lucrează
Pentru-a smulge cu braţ tare
Fiinţe ce s-au prăbuşit
În bezna năucitoare
Toţi acei ce se predau
Vor gusta din stări divine
Şi vor fi o veşnicie
Alături de Cel ce vine.
AMIN!
George Cornici/ Aprilie, 2007