Cand glasul de fiorul iubirii mi-e prea plin,
o, iarta-ma, Tu, Gandul ce-n veci ramai senin.
Cand ochii in frumusete se-nvaluie prea strans,
o, iarta-mi, Taina, cantul prea umezit de plans.
Cand sufletu-n avanturi se-nalta prea uitat,
o, iarta-mi, Tu , Masura a tot ce-i cumpatat.
Cand marea-mi bucurie prea goala iese-n drum,
o, iarta-mi-o, Tacere, si-mbraca-mi-o in fum.
Cand duhul prea cu teama s-ascunde tremurand,
o, iarta-l, Indrazneala, si-ntinde-i mana bland.
Cand flacara o clipa prea-mi creste pe altar,
o, iarta-mi-o, Veghere, si-nvaluie-mi-o iar.
Cand uit si trec hotarul iubirii in vreun fel,
o, iarta-ma, Iubire, si-ntoarce-ma la el.