MEDITÂND LA CINCIZECIME
Când medităm la sărbătoarea Cincizecimii
Ne poartă gândul la acel ceas
Când limbi de foc din sferele-nălţimii
S-au coborât în zona vestitului Oraş.
O, Ierusalime – cetate de profeţi
Tu ai văzut şi urâciuni şi frumuseţi!
În ziua Cincizecimii mulţimea adunată
La ce-a văzut în tine rămas-a consternată...
Preasfântul Duh venea c-o forţă mare
Dar cine să-L oprească? Era din Cer venit
Puterea Lui era aşa pătrunzătoare
Că i-a umplut pe toţi; pe toţi i-a primenit...
Şi au simţit în suflete înviorare
Era ceva ce pământenii nu pot da
Era un suflu nou, o undă binefăcătoare
C-aşa e Duhul vieţii: El poate inunda...
Nu regretară ucenici c-au aşteptat lucrarea
Promisă de Învăţător când s-a-nălţat
Cu toţi aveau în suflete încredinţarea
Că se-mplineşte tot ce El i-a învăţat
Participanţii aşteptau, solemni, o cuvântare
Aveau nevoie să fie luminaţi,
Aveau nevoie de pace, de edificare
Ştiau că fi-vor iarăşi cercetaţi...
Şi-au început cu patos evanghelizarea
Vorbeau în graiul fiecărui neam
Dar Duhul revărsat a dat interpretarea
La cei străini de neamul lui Avraam.
Şi-au auzit în limba lor Cuvântul
Despre un Creator, un Tată-al tuturor
Care în veci nu va distruge Legământul
Cu-acei ce s-au unit cu sfântul Lui popor
****
Din ziua-ceea au urmat lucrări frumoase
Biserica creştea căci mulţi erau convinşi
Că-n Cer intra-vor sufletele credincioase,
Doar cei care de Duh au fost atinşi
Suntem din instituţia născută la Rusalii
Veniţi, creştini, să împlinim ce-i scris
Să nu ne temem când veni-vor represalii
Destinul nostru se-mplineşte-n Paradis!
AMIN!
GC/ 24 Mai, 2007