I N R I

Isus, căzut sub cruce, zbura spre mari izbânzI
Neprihănirea Lui îmi cade pe sufletul orfaN
Răscumpărat, ţintesc spre-acel curat hotaR
Izbânda Ta e scut, în ea să mă ascunzI.



Isus, murind pe cruce, încet se istovI
Nevinovată jertfă, Domn, Om, nazarineaN
Regeşte se dădu, pe-al dragostei altaR
Inoculând pământul cu har, când se topI.



Isus prin jertfa Sa, m-atrage către zărI
Nemaiatinse-aici, pe-acest tărâm umaN
Ridic spre ele ochii şi văd atât de claR
Iubirea Lui, motivul deplinei închinărI.