A fost odat-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş
... şi-atît era de drăgălaş
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborît să-L vadă.
În noaptea-n care S-a născut
s-a-nfiorat pămîntul
cu cîntec Cerul s-a umplut
şi crai din loc necunoscut
îngenunchind, cînd L-au văzut
I-au sărutat veşmîntul.
Apoi trecut-au rind pe rînd
ca ceasurile anii,
creştea Copilul Cel plăpînd
Curat, frumos, cuminte, blînd...
dar Îî creşteau cu negru gînd
si Iuda şi duşmanii ...
El aduna copiii buni, în jurul Lui grămadă,
din stele le-arăta cununi, şi sori frumoşi
si mândre luni, şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă.
EL îi iubea cu-atâta dor
iar ei la fel pe Dînsul
de-aveau vreun păs în viaţa lor
vreo cerere, vreun plîns, vreun dor
EL i-asculta şi, iubitor, le alina tot plînsul.
Îi învăţa cîntări de Sus, din ceialaltă lume,
ei ascultau cu gîndul dus
cîntări cum nimeni n-a adus
poveşti cum nimeni n-a mai spus
de zări cu dulce nume.
...Dar intr-o zi s-au adunat duşmanii plin de ură
L-au prins, L-au dus şi L-au legat
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit şi L-au scuipat
şi Faţa I-o bătură.
Pe Cruce-apoi L-au răstignit
cu doi tilhari de-a rîndul
şi în mormînt pecetluit L-au pus ...
Dar EL era din Cer venit şi-a biruit mormintul.
Puteri nespuse EL avea pe toţi să-i nimicească
dar n-a voit, El suferea
că-n mila Lui pe toţi voia
prin Crucea Lui, prin moartea Sa
de iad să-i mîntuiască.
... EL a-nviat şi Sus în Cer
Nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri
L-aduce către cei ce pier
şi EL coboară cînd ei cer
la dînşii, cu iubire...
... Ca-n vremea despre care spui
curînd EL iarăşi vine
să-i ia le EL în Cer pe-ai Lui
Acolo unde jale nu-i ...
ISUSE, cînd o să-i aduni
Te-ndură şi de mine.