Ce dor adanc imi e de Tine
al vietii mele Mire Sfant!
ca dorul noptilor din mine
de soarele ce nu mai vine,
de cantecul ce nu-l mai cant.
Te vrea iubirea-mi pururi noua
cu doru-i tot mai sfant si-aprins,
si plang ca zorii dupa roua
si stau cu mainile-amandoua
si sufletul spre Tine-ntins.
E-n pieptul meu sfasietoare
dorinta de-a Te-avea, Isus,
ca setea arsei caprioare
de-a apei limpede racoare,
ca taina dorului nespus.
Si parca-aici pe-asa aproape
Te simt pe undeva ascuns
ca-mi vezi si lacrima-n pleoape
si dulcile privirii ape,
ca de-as sopti, ar fi de-ajuns.
M-ai auzi! - si n-ar fi-n stare
nimic sa Te opreasca-apoi,
si-n sfanta clipa urmatoare,
Am fi un duh si-o intrupare,
un har, si-o taina, amandoi.