Sunt un strigăt ce se-nalţă
spre bolta cea albastră.
Te caută tăcut în noapte,
Şi cerul tace, fără şoapte.
Sunt zilele mai lungi şi mai peline,
Şi soarele întârzie să apară!
Şi cerul tace, nici o şoaptă...
Te caut în tăcerea ce mă înconjoară,
Unde eşti? Cum pot să te găsesc?
O cerule albastru, deschide-te spre mine...
Coboară Doamne azi la mine
Şi stinge jalea ce mă împresoară!
Dar cerul tace, nici o şoaptă...
Ştiu că m-auzi, dar vrei să fiu puternic...
Eşti lângă mine, chiar şi atunci când cerul tace,
Înc-o secundă...şi cerul mi te-arată!
Mulţumesc... că soarele apare!