M-ai invatat sa merg,desi, adeseori cararea,
N-o mai vedeam, de ceata, sau de neguri,
Mi-ai pus cântari ceresti ades pe buze,
Când sufletu-mi sarac, plângea-n suspinuri...
M-ai invatat sa dau din pâinea mea,
Sa impart chiar din comoara Ta aleasa
Desi sarac fiind cu duhul-nu aveam
Dar aveai Tu,si-astfel am dat adesea.
M-ai invatat sa dau din ce-i al Tau
S-ampart cu cei flamânzi dupa dreptate
Daca vreodata ramâneam flamând.
Tu mi-ai trimis o pâine, ca pe ape!
M-ai invatat sa vad ce nu era,
Si m-ai htranit cu pâine si cu peste,
Minunea Ta eu am vazut cu ochii,
Si cosurile ridicate-adesea!
M-ai invata sa merg pe drumul Tau,
Mai invatat sa cred cuvântul Tau!
Sa cred,sa ma incred si-apoi,
Sa pot lucra in sfânt ogorul Tau!
De pot sa sterg o lacrima din ochi,
De pot o vorba buna sa rostesc,
E doar din ce mi-ai dat si-atât as vrea:
Isuse,sa lucrez spre salva Ta!
Si daca pot s-aduc o bucurie
Din bucuria ce mi-ai dat-o Tu,
S-aduc la viata ridicind spre Tine,
Pe alti sarmani, ce sunt cazuti in drum.
Doar Tie, Doamne, Tie,numai Tie
Iti datorez din tot ce fac azi bun,
Ajuta-ma in orice zi, parinte ,
Prin fapta mea pe altii la Tine sa-i indrum