Cad frunze aurii adiate de vant
Si...cad, una cate una spre pamant
si privesc caderea lor atat de trista
si-mi spun ca
au fost unele care au cazut pe cand erau verzi....
altele-poate nici nu au ajuns sa fie cu adevarat frunze...
Si gandul imi zboara spre nimicnicia omului
"ce e omul ca sa te uiti la el?"
unii cad mai devreme altii mai tarziu...
unii cad pentru totdeauna ingropati de lespedea enorma
a unor fapte murdare
altii "cad" pentru ca asa trebuie sa treaca dincolo,
nu este alta poarta...
dar caderea lor este ridicarea cea mai inalta...
pentru vecinicia glorioasa...
dar tu?
Ce »cadere » iti asterni cat umbli
inca in colbul aceste lumi?
Asculta... Caci n-a trece mult
si toate s-or duce deodata,
dar, iata-ntr-al lumii tumult
Isus te mai cheama odata...
Primeste-l sa intre in inima ta...
Sa-ti lase in ea vecinicia
Primeste-l sa-ti spuna de dragostea SA
Si-n ea sa-ti cladesti bucuria...
Primeste-l sa-ti spuna de biciul roman...
De hula si ura din gloata
Ca pretul iertarii platit la Calvar
E azi pentru tine a cerului poarta...
Primeste-l ca-n harul si dragostea Sa
Te vrea sa-i dai inima toata
O... nu il respinge caci poate acum
Te cheama de ultima data...