albastru...
fiind, ma-nnec adesea privindu-ma in ochi,
si-mi inghit lacrimile,
caci am murit de-atâtea ori,
când a pierit albastrul,
doar Sfantul meu, m-a mai scapat,
când nici macar n-am meritat,
si mi-a colorat visul,
c-un albastru minunat
si viata El din nou mi-a dat,
cum stie el mai bine sa se-ngrijeasca de mine,
un strop de albastru , imi cânta iar poetul,
un strop de cer, un strop de vis,
atât mi-ai revarsat in inima ,
si sensul vietii mele s-a schimbat,
spre a ma asemana cu tine, cu cerul Tau albastru