DUMNEZEU ÎN VACANŢĂ?
Dumnezeu nicicând nu-Şi ia vacanţă
Dar dacă şi-ar lua am fi pierduţi,
N-am fi păziţi, n-am fi în siguranţă
Nu s-ar putea ridica cei căzuţi.
De şi-ar lua concediu Tatăl îndurării
O săptămână, două, poate trei
N-am mai fi calmi în ora încercării
Şi năpădiţi am fi de-ai lumii zei.
De-ar sta şi El, ca noi, să se-odihnească
De unde ar veni lumină pe ogor?
Şi cine ar putea pe diavol să-l oprească
Să nu-şi atingă planul lui de agresor?
Şi cine ne-ar da apa aşa de necesară
Şi aerul ce-l respirăm necontenit?
El e activ de este zi sau este seară
De-aceea este Tatăl nostru mult iubit.
El nu se-odihneşte, nici nu doarme
Ci vrea să ne păzească permanent,
Să ne-ngrijească, să nu ne fie foame,
Să îndreptăm privirile spre firmament...
El ne inundă cu imensa-İ bunătate
E Veghetorul ce stă într-una treaz
Să ne ghideze în mersul spre Cetate
Să ne aline, să şteargă lacrimi pe obraz...
În fiecare clipă El ne-ndrumă
Pe sfintele cărări spre Patria de Sus
Unde nu mai e nici putregai nici humă
Ci doar splendoare alături de Isus.
Dumnezeu nicicând nu-Şi ia vacanţă
În grija Lui e Universu-ntreg
În El pot s-am elan şi cutezanţă
Cu El spre locul fericirii merg.
31 Iulie, 2007