Dincolo de poartă

"Să ieşim dar afară din tabără la El,şi să suferim ocara Lui."(Evrei 13:13)

Lumea-i o tabără organizată

După regulamente,după legi

Privind viaţa în ansamblu,toată,

O existenţă strict încorsetată,

Cu şanse tot mai mici să te dezlegi.

Ea îşi aplică regulile sale

Până şi pe tărâm religios,

Cu ritualuri tradiţionale,

Cu imnuri,liturghii şi osanale,

Dar neavând în ele pe Cristos.

În lume e o mare amăgire

Cum că Isus e onorat,slujit,

Că Îi răspund iubirii cu iubire

Şi că religia ar fi slujire,

Dar printre ei Isus nu-i de găsit.

Dacă slujeşti şi lumea te aclamă

Şi îţi ridică soclu-ntre statui,

Slujirea ta e dată lumii vamă,

I-ai cucerit,dar asta e o dramă

Căci lumea nu-i iubeşte pe ai Lui.

Abia când viaţa ta-i o provocare

Şi pentru cei din jur eşti incomod,

Când răspândeşti lumina orbitoare

Născută dintr-un adevăr ce doare

Şi eşti dispus să mergi pe eşafod,

Când eşti hulit şi nu iubit de lume

Şi nici aplaudat pentru ce-ai spus,

Când pentru ei eşti subiect de glume

Şi nu pe-un soclu aurit un nume,

Eşti dincolo de poartă,cu Isus.

Haideţi,ieşiţi din tabără afară,

Ai Lui n-au fost nicicând majoritari;

Să suferim batjocură,ocară,

Şi chiar de doare,cât o să ne doară?

Căci întăriţi de El noi suntem tari.



Amin

Vulcan,4 aug.2007