DEFAIMARE 29.12.2006
Petru Coman
Ma-ntreb mereu... mereu stau si gandesc Unde-i puterea ? Dece nu propasesc?
Ce se intampla ? De ce-i aceasta stare... ?
Pe Domnul vreau sa-l vad prezent in Adunare.
Credinta-i tot mai slaba iar Focu-aproape stins
As vrea Isuse draga sa nu ma lasi invins . Cred Bunule Parinte ca vana de izvor
Nu are gustul dulce si-apoi otravitor...
Ma-ntreb unde-i problema si ce s-a intamplat ?
Cand oare defaimarea pe cel sfant a schimbat ?
Clevetire, barfa, umilire, vorba rea, dispretuire,
Ochiul rau si calomnie, batjocura, ponegrire...
Toate-acestea-s defaimare
Ce fac dezastre-n adunare
Cand fratele pe frate il vorbeste
Din calomnii, dispret... nu se opreste.
Asa crezi ca-ai sa faci a Sa lucrare ?
Trezeste-te, te judeca sa fii de-astazi in stare
Sa mangai, sa imbratisezi, sa fi cu-aceea care
Te-ajuta sa te-ndrepti, sa scapi de defaimare.
Tu nu poti ca sa-Mi spui azi : Tata !
Caci viata, vorba si inima-i patata.
Cand Focul Sfant va cobora indata
Atuncea va-nnoi fiinta ta deodata.
Atuncea vei vedea ca-n har si in putere
Sta neclintita biruinta ce Duhul Sfant o cere.
Cel care stai si asculti... oricare...
Apleaca-te in ruga si cere indurare...
" O vino Tu acum, o Bunule Parinte
Si-aprinde Focul Sfant ca mai-nainte
Ca sa-i iubim pe toti ca-ntaia data
C-o inima si-o dragoste curata.
Spre Tine rugi fierbinti sa inaltam
Da-ne puterea sa nu defaimam
Sa nu mai umilim nicicand pe frati
Sa ne-nnoiesti, sa fim de-acum schimbati.
Amin