Bogatul şi Lazăr
Trăia demult un om bogat,
În purpură şi în subţire îmbrăcat.
Ducea o viaţă plină de veselie,
Fiecare zi era prilej de bucurie.
La uşa lui, sărac, de bube plin,
Cu durere-n trup ,fără de-alin,
Pe înserate, câinii se-adunau
In jurul lui, şi bubele-i lingeau.
Aşa sta Lazar gol , flămând,
La uşa lui, milă cerşind.
Fărâmiturile ce de la masă cad
De i-ar fi dat din când în când.
Dar milă n-a avut bogatul
Şi se mira de el tot satul,
Chiar cerul se uita uimit,
La sufletu-i hain şi împietrit.
Timpul trecu, muri săracul
Iar dupa el se duse şi bogatul.
Pământul i-a primit pe amândoi
Dar Domnul i-a pus în case noi.
Pe Lazăr, la Avram în sân
Iar pe bogat, în văpaie şi chin,
Pe Lazăr, cu sfinţi la un loc,
Pe bogat, în iazul de foc.
Striga bogatul:-Avrame, Părinte!
Fie-ti milă de mini şi trimite
Pe Lazăr, c-o picătura de apă,
Din chin şi văpaie mă scapă.
-Copile, în viaţă ,aduţi aminte,
De cele bune, tu ai avut parte.
La uşa ta, flămând, Lazăr dorea
Fărâmiturile ce cad,dar nici atât n-avea.
În sânul meu a fost primit,
Iar tu de focul vesnic chinuit.
Ce-a meritat a primit fiecare
Să-aleagă a putut, ce-a ales, are.
Între noi pe, lângă aceste toate,
E o prăpastie mare ce ne desparte,
Dintr-o parte în alta să treacă
Nimeni nu poate, degeaba încearcă.
-Te rog, ascultă- mă, Părinte
Mai am să-ţi fac o rugaminte:
Cinci frati mai am acasă,
Trimite pe cineva să le vorbească.
Despre aceste lucruri să le spună,
În acest loc de chin ei să nu vină.
Adevarul să le mărturisească,
Să lase lumea, să se pocăiască.
Cu fermitate i-a răspuns Avram:
-Nici o justificare nu-i şi n-am!
Daca nu-s de Moise şi proroci induplecaţi,
Să cred că ar fi de morţii inviaţi?!
Ca bogatul sunt mulţi azi în lume,
Au multe şi încă mai vor să adune,
În case mari şi bogăţie traiesc,
Pe cei saraci şi bolnavi îi umilesc.
La o parte îi dau, îi imbrâncesc
Îi calcă-n picioare, de nu se feresc.
N-au milă şi de nimic nu le pasă,
Durere şi suferinţă în urma lor lasă.
Şi ca săracul Lazăr sunt mulţi,
Pe drumul vietii, în durere căzuţi.
De la cei ce fac legi, dreptate cersesc
Nici o fărâmitură măcar, nu primesc.
Isus, pentru toţi pe crucie-a murit,
De eşti bogat sau sărac, eşti primit,
În Cristos, lumea nu-i despărţită
În bogati şi săraci împărţită.
Bogăţia cerească-i la îndemâna oricui,
Dreptate mai mare şi adevăr nu-i!
De toate ai parte, de vii la Isus,
Judecat cu dreptate, dupa legea de Sus.