Toamnă târzie

Toamnă târzie

E toamnă târzie
Aleea-i tristă şi pustie,
Privesc ce imagine grea,
Aleea şi inima mea...

Cineva, mă cheamă
Din lume afară,
Un dor mă apasă,
Mă strigă acasă.

Pe dinăuntru, mă arde,
Mă mistuie un foc
Ca rugul lui Moise,
Arde şi stă pe loc.

Ce să fac?
Mă chinuie-ntrebarea,
Putere n-am,
Cum să urmez chemarea?

-Primul pas e voinţă,
Făcut prin credinţă,
În smerenie şi umilinţă
Îţi dă biruinţă.

Puterea, ţi-o dă Dumnezeu,
El nu te lasă la greu.
Chemarea El ţi-a făcut
Dar tu, stai tăcut.

De ce nu-i răspunzi?
Ce-ai de pierdut?
Ce treabă mai bună
Ai de făcut?