Disper si mor
Stau seara-n dormitor si murmur
Suspine dese peste fata-mi curg
Siroaie vii de carne moarta numar
Adesea amintiri in minte le parcurg.
Cu pasii grei si fara de scapare
Merg in amonte dus de val usor
Inima-mi zbate prinsa in frustrare
Mai bine mor usor, decat sa mor!
Vai cum se-ncetosaza
De sete si de dor de vis frumos
Nu-i nimeni care sufletu-mi alieneaza
Doar plansul ma izbeste mai duios.
Imi plang amarul intr-o camaruta
Regretul il inghit si gem
Nu-i nimeni, nu-i, pe langa poarta
Si nu am nici pe cineva sa chem.
Tu unde esti, de ce-ai plecat?
Ma simt tradat, incatusat si umilit
In pieptul meu cutitul rugiit tu l-ai uitat
Ma simt ars de foc si de regrete-s mistuit.
Si stau si ma gandesc: De ce?
De ce ma mir, de ce sunt eu uimit?
Si fara de raspuns traiesc
Ba nu... fata de mine inca n-am murit!
Sunt condamnat sa mor chiar maine sus pe lunca
Si intre douz zile eu ma zbat
Caci maine-n zori, pe stanca Fara suflare voi atarna crucificat.
DB