CEA MAI MARE
1.Corinteni 13.13"Acum dar rămân aceste trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."
Urmăriţi dragostea şi-n dragoste umblaţi,
Numai dragostea-mplineşte iubirea dintre fraţi.
Ea e plină de bunătate, îndelung răbdătoare,
Ea îţi alină durerea şi e mereu iertătoare.
Dragostea nu se bucură de nelegiuire,
Nu se gândeşte la rău, pentru că ea e iubire.
Nu se laudă şi nu se umflă de mândrie,
Ea te-nalţă, şi te poartă spre veşnicie.
Nu se poartă urât şi nu batjocoreşte,
Nu caută folosul ei, la nevoie se jertfeşte.
Nu se mânie şi nu ţine la supărare,
Ea întotdeauna e gata de iertare.
Ea suferă orice batjocură, nu se răzbună,
Nu defăimează, întotdeauna are o vorbă bună.
Acoperă totul, suferă alături de cel lovit,
Nădăjduieşte-n salvarea celui zdrobit.
Crede în mântuirea în chip desăvârşit,
Izvorâtă-n flacara iubirii pe cruce dăruit,
Emanată dintr-o dragoste neţărmurită
Pe altarul mântuirii desăvârşită.
Dragostea înfrânează limba, clădeşte,
Ridică pe cel căzut şi slab, nu zdrobeşte.
Înnobilată-n altruism, ea uită de sine
Şi viaţa curată şi neîntinată o ţine.
Nu judecă, nu cleveteşte, nu e bârfitoare,
Dragostea ascultă, îi blândă şi e-ndurătoare.
Nu face rău la nimeni şi nu pizmuieşte,
Nădăjduieşte-n Harul care mântuieşte.
Fără dragoste, nu-i adevărată credinţă,
Fără ea, să faci fapte bune, e cu neputinţă.
Nădejde, fără dragoste, nu poţi avea,
Mântuirea fără ea, nu o vei vedea.
AMIN!