VINO!
Luca 21.27 „...vor vedea pe Fiul omului venind
pe un nor cu putere şi slavă mare."
Sunt suflare, sunt ţărână şi-s ţesută din iubire,
Două mâini mă plămădiră cu o viaţă, prin jertfire.
Doi ochi sfinţi veghează zilele-mi ce-s numărate,
Două braţe tari mă susţin şi nimic nu mă desparte
De cel Sfânt, de Dumnezeu, dacă nu vreau eu.
Inima mea de-i supusă şi ascult de Domnul meu,
Voi fi nespus de fericită sub Aripa Domnului,
Voi fi şi cea mai bogată, prin revărsarea Harului.
Duhul Sfânt mă luminează şi-mi călăuzeşte pasul,
Mântuirea-i în Isus, n-o găseşti în nimeni altul.
Vino azi, hai vino iute! Nu mai sta pe gânduri!
Vino până trupul tău, nu va fi în patru scânduri.
Vino omule la Domnul! Azi, până mai există Har,
Jertfa Lui şi pentru tine, să nu fi fost în zadar.
Pentru al meu ş-al tău păcat, a plătit cu sânge,
Vino azi la crucea Lui şi firea ţi-o frânge.
Mântuirea-i darul Sfânt, dat de Isus prin iubire,
A coborât din slavi cereşti să-ţi dea izbăvire.
Ca fulgerul se scurge timpul, nu se mai întoarce,
Fă şi tu pasul azi, poate doar azi, îl mai poţi face.
Nu amâna! Azi mai este Har, se-nchide încurând,
Mâine poate fi târziu, şi-ai să rămâi plângând,
Privind cum se ridică, ca porumbeii-n zbor,
Cei mântuiţi, ce-au aşteptat al lor Mire pe nor.
Fiul omului va veni pe nori cu putere şi slavă,
Îl vor vedea şi toţi acei ce-au trăit fără teamă.
O teamă grozavă-i va prinde, dar va fi târziu,
Vor încerca să se ascundă de Faţa Celui Viu.
Dar nu vor putea, nu vor găsi nici o scăpare,
Vor alerga îngroziţi în marea lor disperare.
Iazul cu foc, ce mulţi spuneau că-i născocire,
Va fi a celor ce n-au vrut, prin Isus, Mântuire.
AMIN