IOAN IN INSULA PATMOS


(Apoc.1.9-19)
Ioan, a ajuns în Patmos, un ţinut în larg de ape,
Când acei din ţara lui pregăteau de el să scape!
Şi de nu l-au dus acolo ca să simtă briza mării,
au decis să-l extrădeze ca să-l dea de tot uitării!
Acest, înflăcărat apostol, ce vorbea despre Iubire,
n-a putut să le-ndulcească ura lor de-mpotrivire.
Cuvântul, le era ostil când Ioan spunea frumos,
La urechi nemodelate de-nvierea lui Cristos!
Însă Domnu-i pregătise deportarea pentru noi,
Să ne dea prin el Cuvântul întru ziua de apoi.
Şi de nu i-a fost să fie cum iudeii povesteau,
Să nu mai prindă moartea cum şi alţii jubilau,
i s-a dat atunci să scrie pentru noi tot textul cărţii,
Care-alungă de milenii temerea din faţa morţii
*
Dar, pe insula-nvăluită, de-o linişte apăsătoare,
unde-L slujea pe Domnul în Duh de adorare,
Un glas puternic i-a cuprins fiinţa temerară
ce i se adresase prin stepa insulară:
"Eu sunt Alfa si Omega – Cel ce n-am sfârşit;
ce-ai să vezi scrie celor şapte la care te trimit "!
Era Domnul îmbrăcat cu o haină de lumină,
şi avea un brâu de aur pe măsura Sa divină.
Capul şi părul Lui albe, strălucitor, frumos,
cum nu poate om sa vadă măreţia lui Cristos!
Frumuseţea Sa măreaţă, ne-ntrecut de-atrăgătoare,
nu-i uşor a fi descrisă printre versuri la-ntâmplare!
Faţa-I ce-ntrecea pe Soare de pe bolta lui cerească,
nu se poate om să-L vadă şi pe loc să nu orbească!

*
(Si dacă unii îşi permit sa-L "schiţeze" pe Isus
şi să-L pună-ntr-o chilie adârnat în cuie sus,
El nu pote fi Acela ce-I din aştri, dintre sori
Şi aşa să-L poţi "obţine" cu penelul din culori!
Căci "Cristosul" din lăcaşuri ţintuit şi atârnat,
nu e una cu Acela, ce-a murit... dar A-NVIAT!
Ori această blasfemie nu transformă chiciu-n artă,
de te mai cuprinde mila, când îl vezi si cum arată!
Uni-l fac un bebeluş grăsunel şi inocent,
alţii au şi îndrăzneala să-l îmbrace, indecent!
Şi când vezi acestea toate te întrebi printre suspine:
cum se poate omul, oare, sa Te schimbe-aşa pe Tine?
Cum se poate ca să-L puna pe o cârpă colorată,
când zugravul cu penelul nu-L văzu măcar odată?
Cum se poate lutul oare să-şi sluţească Creatorul,
când pe clipe de furtună el se sparge ca ulciorul?
Cum se poate ca Olarul să fie trucat de-un ciob,
pe când El dintr-o privire, ar putea să-l facă zob!?...
...Tuturor acelor, care, zugrăvesc din complezenţă,
le-aşi mai spune doar atât: între ei nu-i, diferenţă!
Cum e cel ce l-a făcut ca să-i stea inert în faţă,
Tot aşa e şi "Cristosul" cel făcut şi fără viaţă
Caci un dumnezeu de-acesta prăfuit de prin unghere,
nu-i aduce nici iertare, nici vreo mică, mângâiere).
*
Ioan, I-a căzut la picioare ca şi lovit de moarte,
deşi stătuse, cândva, pe pieptu-I, rezemat pe-o parte!
Dar Domnul l-a atins şi i-a spus să se ridice,
El fiind acum Acelea ce-a murit atunci pe cruce!
-Am fost mort, dar sunt viu în veci de veci
tu-ai să vii curând la Mine veşnicia s-o pertreci.
Eu ţin cheile mortii şi ale celor peste moarte,
tu vei scrie ce-ai sa vezi, pentru a fi trecute-n Carte!
Ea le fie mărturie peste veacuri şi milenii,
Iar atunci când Duhul vrea, noi primim din cer vedenii.

Între timp, ce totul trece, peste lumea planetară,
Se-nmulţesc acei ce spun că Isus revine iară.
Dar acei ce n-au crezut vor rămâne îngroziti,
căutând să se ascundă, printre crăpături de munţi!
Naţii, multe, buimăcite ce-L credeau, prea, incomod,
n-au crezut ca ei să-L vada "chiar" venind în aşa mod!
Cum s-admită ei să credă că din spaţii sus celeste,
va veni aşa pe nouri fără zgomot, fără veste?
Şi să ia de-aci pe unul pe alţi doi dintr-o cetate,
doar aşa ... să selecteze şi ce-i rău să dea deoparte!

Dar în voi, a căror inimi, bate o credinţă trează,
Aşteptaţi pe Cel ce vine pentru toţi care-L urmează.
Imbrăcaţi curaţi să fim pentru marea întâlnire,
căci, Cristos Se va întoarce, mai întâi pentru răpire.
Atunci, şi văzduhul tremura-va iară norii plumburii,
se vor da şi ei deoparte pentru a trece-ai Săi copii.
Doar acei ce nu-s pătaţi de păcat şi-ntinăciune,
vor putea spre zări să zboare, către Domnul care vine!
Si aşa cum Domnu-n Patmos, n-a voit să ducem lipsă,
să veghem întotdeauna, respectându-I slova scrisă.
AMIN!