Tu mi-ai întins mâna.
Eu ţi-am spus "Da!"
Atunci ţi-am încredinţat
Sufletul meu.
Cu tot ce aveam ascuns,
Sau ne-ascuns
Ţi l–am dăruit.
L-ai luat în mână,
l-ai cercetat
picurând din sânge de calvar curăţitor
pe fiecare pată
şi câte o lacrimă alinătoare
pe fiecare rană.
L-ai transformat într-o piatră preţioasă,
Pe care apoi ai încrustat-o
În palma Ta,
Ca să n-o mai pierzi niciodată.
Tu mi-ai întins mâna...
Şi eu... am spus "Da!"
Iar marea uitării ,
a înghiţit toate clipele
când am spus "Nu".