Sunt doar o suflare
Ps. 78. 39 „El şi-a adus aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce."
Ps. 144.4. „Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece."
Sunt doar o suflare care trece,
Ce-şi are mântuirea-n Rege.
Cu fiecare clipă care trece,
Cuvântul Lui e scut şi Lege.
Ţâşneşte izvorul din stâncă,
Şi curge lumina ca un râu,
Sufletul din groapa adâncă
Mi-e scos, pus în snop de grâu.
Mă inundă lumina şi soarele,
Căci Isus, este izbăvirea mea.
Ţâşnesc necurmat izvoarele,
Ca Isus, în lume nu-i nimenea.
E unicul izvor curat, care dă viaţă
Şi din ghearele morţii ne scapă.
Se revarsă-n zori de dimineaţă
Potolind setea, cu veşnica apă.
Mi-e inima plină de bucurie,
C-am găsit la Isus îndurare.
Minunile Lui stau mărturie
În iubire. Eu sunt doar o suflare,
Dar n-a trecut pe lângă mine,
S-a-ndurat, căci, Şi-a amintit
Că sunt făcută din carne şi vine,
O suflare ce veşnicia în El a găsit.
Zile-mi trec ca umbra ce trece
Când soarele urcă, tot mai sus.
Sunt suflarea ce vrea, să plece
Sus, acolo unde o aşteaptă Isus.
La Golgota, prin Jertfa pe cruce,
Numele Lui străluceşte glorificat.
Omului, o suflare care se duce,
Prin iubire şi Har, mântuirea i-a dat.
Numele Lui fie în veci lăudat!
Amin!