Dimineţile mele nu mai au
Gust de lacrimi,
Căci răsar de fiecare dată
Sub semnul binecuvântărilor
Ce se înnoiesc mereu
Şi al bunătăţii lui Dumnezeu
care nu se sfârşeşte niciodată.
Dimineţile mele nu mai sunt triste
Căci de fiecare dată
pot să înalţ paharul izbăvirilor
şi laudele buzelor mele
către Tatăl meu,
ce-I Dumnezeul Dumnezeilor.
Dimineţile mele sună
de cântec de iubire
şi fiecare dintre ele e un dar
pe care îl primesc cu mulţumire.
...Dimineţile mele, nu mai au gust amar...