CREŞTINI DUPĂ EVANGHELIE
Aceşti creştini îşi înţeleg menirea
Trăiesc în lume – despărţiţi de ea
Scopul lor suprem este sfinţirea
Cu sfânta Trinitate vor unirea
Ei nu se-nfrică de urgia grea...
Ei se încred în braţul cel puternic
Ce a creat prin Marea Roşie uscat
Ei se desprind de tot ce e vremelnic,
Se ataşează de tot ce e cucernic
Iubesc tot ce-i divin şi ne-ntinat.
Iar Legea lor e Legea Cărţii Sfinte,
E Logosul din ceruri întrupat
Vorbesc duios, cu miere în cuvinte
Să dea în jur curate-nvăţăminte,
Să-l vadă pe pierdut recuperat.
De sunt baptişti, de sunt penticostali,
Dintre români, dintre americani
În faţa Tatălui ei sunt egali
Ei nu-şi dau închinarea la baali,
Ei îi iubesc chiar pe duşmani.
Ei nu se leagă de-o confesiune
Ci se leagă numai de Hristos
Religia fără Hristos e urâciune,
E formă rece şi deşertăciune,
E doar efort zadarnic, dureros.
De aparţin de-un cult mai mare,
De aparţin de-un cult mai mic
Ei sunt lumină şi sunt sare,
Ei lucră-n Vie cu ardoare
Din lume nu tânjesc după nimic.
Aceşti creştini se duc la Adunare
Nu doar la Paşti sau la Crăciun
Ei ştiu că pocăinţa-i renunţare
Şi trai neprihănit şi adorare
Şi alipire de Păstorul Bun...
Ei ştiu să-şi controleze firea,
Să lase Duhul să-i iniţieze
A lor prioritate e slujirea
Ce-atrage după sine nemurirea
Se bucură cu Tatăl să colaboreze...
Deviza lor e "DOMNUL VINE!"
Sunt ne-ntinaţi, sunt veghetori
Ştiu ce e rău şi ce e bine
Nu fac pocăinţa de ruşine
Iar cu păcatul sunt necruţători.
Dar nu lipsit de importanţă
E faptul că ei sunt uniţi,
Uniţi şi între ei şi-n sfânta Alianţă
C-aşa pot să posede sfântă cutezanţă,
C-aşa pot fi de humă dezrobiţi.
De sunt penticostali, de sunt baptişti
Sau alte culte nemenţionate
Ei sunt născuţi din nou, sunt altruişti
Prin lumea efemeră doar turişti
Păşind spre plaiurile veşnic luminate.
24 Septembrie, 2006