O inima

Cum as putea sa Te-nteleg, cum as putea mai bine?
As vrea ca Tie sa-Ti dau tot, chiar inima din mine,
S-o pun pe un altar inalt sa n-o ajunga nimeni,
A Ta sa fie-n veci de veci, sa n-o intorc in sine-mi

Curata, pura, frematand de-o dragoste curata,
Atata am eu mai de pret ca sa-Ti dau Tie, Tata!
Pulsand incet, mi-ai asezat-o-n stanga fiintei mele,
Ca eu sa fac ce vreau cu ea in scanteiri rebele.

Cu greu intoarsa din nestiri si-ncatusate lanturi,
O prizoniera-n amintiri, o inima in santuri,
Udata cu un sange pur, regesc pe un Calvar,
O pun intreaga, suspinand de dor pe-al Tau altar.

E rosie, micuta, sfioasa, e tandra-ncrezatoare,
e sincera, modesta, atenta, iubitoare,
E imperfecta inca si inc-atat de rea...
Cand ai s-o vezi Isuse sa stii ca e a mea.