Sotiei mele ( acrostih 1 )

Scorbură în viaţa mea şi-a făcut
O pasăre, o turturea de apă.
Timpul i-a fost prielnic. A băut.
Izvoarele din mine i s-au părut agapă.
Eoliene mâini i-au pus aripi de mamă.
Iubirea se-mbăia în ochii-i de aramă.

Mereu atentă la bucoavna mea,
Ea şi cu mine taine-am colindat.
Limanuri vizitate doar de-o stea,
Enigme-nscutecite-n in curat.

Recalcitrante stânci, cu colţuri reci,
Orânduite-au fost să ne slujească.
Dureri şi biruinţi ne-au fost poteci
In care-ai noştri feţi să se-oglindească...
Cuminte sol de dragoste şi bine
Am omenit în scorbura din mine.