Te simt: în vânt şi-n furtună,
Şi pe-a privighetorii strună,
În urletul de ape, marin
Şi-n vuietul înserării lin,
În bobul de grâu şi-n copaci,
În gingaşele flori de maci.
În clocot şi-n abandon Te ştiu,
În pietre şi-n ce este viu.
În tot ce-ai creat pe Pământ,
Te simt, Doamne, şi Te cânt!
Mă-nchin smerită-n faţa Ta,
Şi-Ţi recunosc măreţia.
Făr`de Tine, a mea viaţă
Ar fi pustie, doar în ceaţă,
O dimineaţă fără auroră,
Şi vapoare ce n-au proră.