In asteptare

Tu eşti aproape, aşa aproape
Că - Ţi simt paşii răsunând pe cer,
aievea aud vuietul
oştirilor de îngeri ce
se pregătesc să ne iasă în întâmpinare.
Cad în genunchi,
iertare să îţi cer,
mă smeresc,
că n-am nimic să-ţi dăruiesc.
Pumnul acesta de ţărână
pe care l-ai frământat cu drag, odată,
n-are nimic, nimic mai
scump decât suflarea
pe care i-ai dat-o atunci,
demult.
Aş vrea să-ţi sar ’nainte
să-ţi sărut poalele mantiei
şi mâinile sfinte.
...dar mă sfiesc
şi cât mă doare...
nu pot decât să stau la sfintele picioare.
...Aş vrea să plâng, să strig
de bucurie că-mi eşti Tată.
Aştept să vii, acolo, pe genunchi
să mă cuprinzi în braţe,
să nu Te pierd vreodată...