In zorii diminetii cind soarele rasare,
Si vrei sa-i auzi glasul si mergi la inchinare,
In locul unde-n taina si-n duh ii simti prezenta,
Acela-i locul tau,Carmelul de-alta data.
E odaita-ascunsa,in gind unde in lacrimi,
Ii cazi te prabusesti,la sfintele-i picioare;
Sa-i spui tot dorul tot ce te apasa,
Ii simti prezenta, Il adori,si-l lauzi!
Ce sfinte clipe petrecute-n lacrimi
Cind vasul tau cu mir se scurge incet...
Si bucuria e nemasurata,...e dragostea de cer!
Cuvintele-s prea mici sa poti descrie,
E locul de-ntilnire,in taina rugaciunii;
E clipa n care atingem un strop din nemurire,
Si-n piept ai bucuria,ce n-o mai intilnesti
Decit in partasie cu Mirele ceresc!