Prin colbul ars al vietii mele trec mereu
Si ranile deschise ma dor iar neputinta-i seaca
Si tot ce e,ce-a mai ramas din visul meu
E doar sperata rugaciunii si picatura din credinta prea saraca
Si-ncet luminile se sting si-n jur e o liniste pustie
Caci am pierdut tot ce-am agonisit in zilele acestea reci
Si pacea sufletului meu este pierduta pe vecie
Te rog Isus nu ma lasa ,nu vreau sa pleci...
Pierdut in zdretele iubirii si inrobit de patimi
Prin haosul de simturi,de strigate,de soapte
O singura-ntrebare din nou iar se renaste
Strajerule mai este mult din noapte?
Cu fruntea-nvolburata de negura uitarii
Cu ochii plini de lacrimi incerc sa ma adun
Sa pot privi acolo spre capatul Salvarii
Si totusi mii de soapte ma incoltesc pe drum
Sunt soapte de indoiala, de ura, chiar de frica
Chiar tu un pacatos in zdrente, chiar tu sa te ridici?
Si-n toata-nvalmaseala ...o adiere , un susur se aude
E glasul Celui care L-am parasit candva aici
Asa duios vorbeste si bland ma inconjoara
Copilul meu ridica-te din colbul de pe drum
Stiu ca tarana te apasa si porti o grea povara
Intoarce-te din ratacirea vietii, hai vino chiar acum
Si de-ar veni in gandu-mi chiar mii de intrebari
De ce atatea clipe cu multe amaraciuni?
Cand nu mai ai sperante si vin chiar si incercari
Raspunsul il gasesti acolo, trecand de-atatea slabiciuni.
E chiar puterea de a fii tare atunci cand lacrimi au cazut
E doar iubirea care-nvinge, al mortii bold intunecat
E si speranta mangaierii atunci cand cerul e tacut
Si viata intreaga daruita cand Fiul scump si drag Si-a dat
Si chiar in zdrente daca ar fii sa bat in fiecare poarta
Si vanturi umede , si ploi sa imi brazdeze fata
Daca ar trebui tot sa jertfesc si sa platesc pretul cu viata
Eu nu ma tem caci El Isus mi-a oferit speranta.