Tu mi-ai promis eliberare
Din focuri, gemete şi lacrimi…
Nimic nu-mi este de mirare,
Deşi Te-aştept prin multe patimi.
Ai spus să cred mereu în Tine
Şi am crezut mereu…Tu ştii…
Nădejde dat-ai să m-aline,
Să mă ridice-n veşnicii.
Ore cu ceasurile grele
S-au pogorât să mă distrugă,
Să-mi fure darurile mele
Robindu-mă ca pe o slugă.
Şi ai lăsat mult timp să treacă,
Speranţe pâlpâiau uşor…
Al Tău Cuvânt nimic nu-l seacă
Şi-atunci am renăscut să zbor.
M-ai readus la viaţă nouă,
Acum sunt suflet împăcat;
Mă bucur chiar şi-atunci când plouă…
Am sufletul eliberat!
copyright Cristinela Ghinescu_2007