O soare, tu mi-ai răsărit
În a mea viaţă searbădă…
Şi am un dor de infinit,
Ce nu are să cadă.
Am rătăcit între comori,
Crezut-am a mă sătura…
Lumină nu-i aici în zori,
Dar de îndată-mi văd trăsura.
Dinspre colinele de cer
Vine cu vuiet de trompetă
Cununa mea ce e mister
Purtată-n cioc de o egretă.
O, Doamne, care-mi ştii averea
Tu ai trimis spre mine pace,
Într-o caleaşcă pus-ai mierea
Să-mi cânte bucurii vivace.
Aşa un dor de nesfârşit
Mă ia pe mine câteodat’…!
Rămas aici…sunt neîmplinit
Şi vin să fiu ce m-ai lăsat.
Cât de iubesc aşa un nume,
Al Tatălui ce m-a creat…!
Ce ştiţi voi care aveţi renume,
De faima ce v-a îngropat?...
O, Tată dulce în iertare,
De-aş şti să fiu mai mult de sunt!...
Aş fi lumină ca un soare
Şi aş fi pana Ta de vânt.
Împreunări impetuoase
În gând, secunda şi eternul,
Au devenit una în vase
Iar sufletu-a învins infernul.
O, tu lumină magistrală
Căzută-n viaţa mea haină,
Mult m-ai iubit, deşi banală
Nu te puteam vedea de vină.
copyright Cristinela Ghinescu_2007