Locuri, taine, rânduri
avem în noi să cânte…
lacrima cea mai sfântă
suflet să inunde.
Locuri, şoapte, gânduri
ale mele toate,
mi-au dar aşa avânturi
înspre bolţi înalte…
la Tatăl meu m-opresc
să am ce n-am avut…
să mă ridic căzând,
desăvârşind spre sfânt.
Acum, de-mi este teamă,
să nu m-opresc din mers…
măreţii de faimă
divin şi nelumesc.
Rânduri, taine, locuri
se ascund în noi…
eliberaţi de vreme,
le cerem înapoi.
Baluri de chemări – învolburate taine –
mistice în doruri, eterne în etate…
la Tine Tată caut
liniştea de-acasă…
de care m-am lipsit
venind aici, rămasă.
La Tine Tată caut
să-mi înţeleg un dor,
dorul de-a iubi, de care mă-nfior.
Rânduri, rime, goluri
cu toţi le stăpânim…
atât de multe doruri!...
Încât ne ofilim.
O, Tată minunat
ajută-mă să cresc,
să fiu cum Ţi-ai dorit
şi să mă împlinesc.
Rânduri, zeci şi mii
le scriu şi le-am scris,
în ele Tu să fii…
coborând din vis.
Tainele-mi suspină,
un dor de viaţă am…
la Tine să vin Tată
să fiu ce eu eram…
copyright Cristinela Ghinescu_2007