RAZĂ ASPRĂ, RAZĂ BLÂNDĂ...
M-am căţărat în gând pe-o rază
Dar m-a frapat asprimea ei
Şi am ajuns în acea bază
Unde stau falşii dumnezei.
“Bine-ai venit!” – îmi zise şeful
“N-o să regreţi; îţi dăm un post
De vrednicii să-ţi piară cheful
Să ai şi tu în lume rost.”
Dar am fugit ‘napoi îndată
De-acel vacarm nimicitor
Şi nu am mai dorit vreodată
Să fiu în mediu-ngrozitor.
Pe raza blândă de lumină
Pe care-am mers ulterior
Sosit-am intr-o splendidă grădină
Să stau cu-al meu Mântuitor.
gc/ 4 ianuarie, 2008