Adesea ma-ntreb cum oare,
Teama si-ngrijorare
Ma leaga cu sfori stranse,
de valori atat de reduse...
Ma-ntreb cum credinta-mi de sticla,
atat de usor e zdrobita,
cum la o simpla suflare
se stinge-n neant si dispare...
Cum pot a-mi intoarce privirea,
stiind care-mi este menirea?
Cum pot sa nu-Ti aud glasul,
cand el ma-nsoteste tot pasul?