Se-aude un clopot
Un clopot ce bate se aude,
Din turla ce tainic l-ascunde,
Sunetul lin, desfundat,
Timpul îl rupe în ritm sacadat!
Peste omul ce-a fost şi s-a stins,
Văl negru al vremii s-a-ntins,
Ceasul vieţii a-ncetat să mai bată,
Pentru el a fost pentru ultima data.
Demn cartea vieţii închisă,
Fără semne sau foaie desprinsă,
Cu rugăciunile spuse solemn,
El zboară acuma spre somnul etern!
Pentru noi cei rămaşi să-nţelegem,
Contează-n acea clipă, cum trecem,
In ziua vieţii noastre ce pleacă,
Cât bine făcut cântarul apleacă!
Necazuri sau bucurii de-am avut,
Tona sau gramul, măsura de le-a fost,
Nu importă ce-atârnă-n cântarul ales,
Am clădit noi ceva din ce am cules?
Să plecăm sufleteşte un pic mai curaţi
La frate sau soră un pic mai atenţi,
Un pic mai multă bunătate, iubire,
De-i cazul să îndreptam vremelnica fire.
Între gânduri ce mă împresoară,
Mă-ntreb cine viaţa măsoară,
Cum de moartea găseşte cărarea,
Iarna sau vara, dimineaţa sau seara?
Ecoul de umple, un clopot ce bate,
Crudă întrebare gândul străbate,
Sincer, curat se naşte-un răspuns,
Clopotul bate şi pentru cei ce-am rămas!
E tristă hârtia sub litera scrisă?
Pătruns un moment de tema atinsă,
Poţi să treci ingnorând-o îndrăzneţ,
Dar Moartea există,
Cu mersu-i agale sau pasul semeţ!
22.01.2008