Zbor prin vazduhul albastru.
Cu aripile prinse la spinare,
Lipite atent cu ceara.
Admirind frumosul din jur.
Dar cind ma uit acolo jos,
Printre case,copaci,ape
La lumea mereu grabita,
In zi sau noapte.
Sufletul se intreaba plin de tristete
Unde merg toti acesti oameni.
Oare ajung ei undeva.
Undeva,unde sa gaseasca liniste si pace.
E timpul sa cobor la ei.
Ma las in jos incet.
Spre case,copaci si ape
Spre lumea mereu grabita in toate.
Dar simt cum inima nu ma lasa
Parca imi spune sa urc mai sus.
Undeva acolo in cer
Cit mai deaprte de pamint.
Insa soarele fierbinte
Imi taie din drum.
Imi ataca cu sagetile lui de foc,
Aripele prinse in ceara.
Incet,incet ma las in jos,
Cedind in fata sagetilor.
Eu cu mina apuc un nor,
Dar norul se transforma in ploae.
Aripele imi par mai grele.
Nu mai pot face nimic.
Purtat de vintul zburdalnic
Cad incet printe oameni.