"Mai este mult pana la Tine?
te-ntreaba astazi dorul meu.
Doamne, Tu esti Dumnezeu!
iar eu sunt un bulgar cu suspine.
O, iarta-ma, Te rog, Parinte,
pentru lumestile carari,
din care Te privesc in zari
cu-acelasi dor fara cuvinte!
Trecand prin lumea de pacate,
eu dorul inimii Ti-l spun,
cand vulturi negri ma rapun,
cu-atatea desnadejdi ciudate.
Da, vantul lumii cu putere,
loveste-n mersu-mi de pribeag.
O, vino Tu cu-al pacii steag,
sa-mi dai un strop de mangaiere!
Vad azi multi arbori pe coline,
cum ramuri grele li s-au frant si,
vai, cazut-au la pamant,
sub uraganele haine!
Cu dragostea-Ti fara hotare
mai da-mi un fagur de cuvant,
prin el sa fiu mai bun, mai sfant,
ducand spre oameni strop de soare
Chiar daca m-ancercat furtuna,
cand ma crezusem parasit,
Tu-mi esti al inimii iubit,
Isuse bun, pe totdeauna.
Pastor si Domn al vietii mele,
ma poarta catre verzi pasuni,
ca sa-mi arati ce mari minuni,
pastrezi in vremurile grele!
De-ar fi in lume sa re-nvie
credinta data mai demult,
peste vacarme si tumult
n-ar fi mai mare bogatie.
Acelasi esti in orice vreme.
Si glasul Tau imi spune bland:
"Vegheaza deci! Eu vin curand!
Asteapta clipele supreme!
Amin