Dezlegat de păcat şi de patimi
Am lăsat-o trecută-n uitare!
Transformat, mi-a fost râsul în lacrimi...
Şi-a mea ură, în lanţ de iubire!
Şi lăsând eu trecutul murdar
Cu-a lui umbre ce fost-au în mine,
Am pornit bucuros la calvar
M-am desprins de tot răul din lume...
Iar poverile vieţii cumplite
Ce fiinţa de vlagă mi-a stors...
Le-am lăsat la calvar înainte
Şi de-atunci, sunt salvat de Cristos.
Ce măreaţă, ce sfântă-a fost ziua
Când Cel Sfânt coborî de pe tron;
A venit şi mi-a pus, El mantaua,
M-a-mbrăcat în veşmânt, al meu Domn.
Pe-al meu deget, El pusa inelul...
Legământul iubirii divine,
Pân’ la moarte s-a dus atunci Mielul!
Să mă scoată de-aici din ruine.
Ce iubire! ... Ce dragoste sfântă
Dumnezeu pe pământ a trimis;
Pe-al Său Fiu El L-a dat la osândă
Iar pe noi ne-a salvat din abis...
Ne-a umplut de-o putere cerească
C-o dorinţă ce creşte în noi,
Pentru ţara de sus îngerească
Unde fi-vom odată şi noi
În curând va fi o mare serbare
Într-o ţară cu-ntinderi măreţe!
Mă voi pierde-n văzduh, în splendoare,
Şi-am să uit de necaz şi tristeţe.
Voi pleca în-tro lume divină
Care nu pot acum s-o descriu
Al meu suflet se-nalţă-n lumină
La Acel care veşnic e viu.
Curcubeul, din raze fierbinţi
O cărare spre cer va creea
Să mă-nalţ, să trăiesc cu cei sfinţi
Şi cu Domnul în cer voi umbla
Mă voi perde-n-tro ploaie de raze
Şi-o ninsoare bogată de stele...
Voi umbla pe întinse faleze
Lăsând jos eu poverile mele.
Voi umbla prin-tro lume înaltă
Peste spaţii şi timp eu voi trece
Şi unit cu al cerului gloată
Voi cînta la Acel care-i Rege.
Prin noianul măreţ de mistere
Nainta-voi mereu, pas cu pas,
Galaxii îmi vor spune-n tăcere
Vino azi nu mai perde un ceas.
- Alerga-voi pe un fir de iubire;
Ce-a rămas de la Fiul ceresc
Pentru cel ce-a lăsat a Lui fire.
Lăsând totul ce e rău pământesc.
Modelat de privirea-I divină
În ţesutul de om pătrunzând,
Voi ajunge acolo-n lumină
Cu al tatălui îngerii cântând
Voi ajunge acolo-n splendoare
Unde fi-voi cu Domnul mereu,
Voi uita tot ce-a fost apăsare,
Stând la masă cu Mirele meu.
3/10/2004gl