Peste Întinderea divină şi bogată,
Acolo unde Tatăl, stă pe tron.
Se aşternuse o tăcere-n dată.
Când printre îngerii se-auzi un zvon.
Un glas de Dumnezeu străbătu-cerul.
Şi răsuna puternic printre îngeri!
"Cine va merge să salveze om
De la păcat şi-al lumilor plăceri?
Eu Nu vreau cerul fără om să fie!
Căci l-am creat atât de minunat
Până când în păcat căzu!... urgie!...
Aşa-ncepu-ta lumea de păcat.
Iubesc Eu omul ca pe Fiul meu
Şi vreau s-ajungă iar în nemurire.
Doresc să îl salvez din tot cei greu
Şi să trăiască o viaţă-n fericire!...
O, cât de mare s-a făcut tăcerea!...
Când glasul de Stăpân s-a auzit!
Nimenea, nu scotea o vorbă,
Tot cerul la-ntrebare a amuţit.
Parcă se stinse glasul cel de îngeri
au amuţit din veselia lor,
Cum? Să lăsăm noi slava cea din ceruri?
Să mergem pe pământul morţilor?
Dar dintr-o dată s-a-ntrerupt tăcerea!
Când vocea unui Prinţ s-a auzit
- Iată-mă, Tată vin să-ţi împlinesc voia
Eu mă supun la planul Tău smerit.
Şi dintr-o linişe deplină îngerească
Al sfiinţilor rămaşi fără cuvinte,
Ca într-un cor, din patria cerească
Răsun-au, mii de tonuri, contopite!...
- Cum? Tu un Prinţ din slăvile prea-nalte!
Vrei să cobori în lumea de păcat?
Vrei să trăieăti ca muritor în toate?
Să laşi Tu cerul pentru-n vinovat?
Acel ce-ai cheile împărăţiei;
Şi slava cerului te înconjoară.
Renunţi la ea? să ia-i jugul robiei?
Pentru un om creat odineoară?
*
Dar mai presus de toată strălucirea
Ce i-a fost dată-acolo în mărire.
Mai sus de toate, fost-a ascultarea!...
S-a umilit şi-a coborât din strălucire.
Intra-ta cel Nemuritor în moarte!
Povoara omeniri El o poartă.
Necazul, suferinţa, i-a fost frate.
În toate, El, iubirea şi-o arată.
Adusa Domnul vestea mântuirii
Şi-mparte din mesajul Său divin
El răspândeşte-o rază a iubirii;
La cel ce vrea să fie pelegrin.
Vorbeşte despre ţara ce-a măreaţă
Ce n-are asemănare pe pământ
În viaţa unui om fără speranţă
Care se stinge aici purtat de vânt.
Şi tot vorbind de patria divină,
Acel ce orbilor le-a dat vedere!
Coborâ-ndată-n tainica grădină.
Rugându-se acolo, cu putere.
Dar cei din frunte ce purtau un nume!
L-au condamnat ne-vinovat la moarte.
"Mai bine-un om pentru o naţiune;
Aşa s-a întâmplat, cum scrie-n carte.
Iubitul meu te-ntreabă astăzi Domnul
"N-ai vrea cu El în cer ca să trăieşti?
"N-ai vrea să-l ai şi tu pe Salvatorul?
Să poţi ajunge-n slăvile cereşti?
Întoarce-te acum până se poate,
Predă-ţi viaţa, Celui veşnic sfânt.
Şi vei avea de veşnicie parte,
Cu-Acel ce-a fost o vreme pe pământ..
4-15-2003gl