Nu mai clădiţi aicea peste ură
Construind ziduri ce-s de-nepătruns!...
Priviţi mai bine astăzi la Scriptură
Iubirea să rodească e-ndeajuns.
Nu mai clădiţi palate uriaşe
De vorbe goale fără căpătâi!...
Priviţi la Cel ce cu priviri gingaşe
Alină răni la a-i Lui copii.
Nu mai ciopliţi în aur voi cu dalta
Zicând că vreţi să fie mai curat!...
Ciopliţi în voi, şi folosiţi unealta
Din voi să scoateţi tot ce-i întinat.
Nu aruncaţi gunoiul peste perle
S-acoperiţi din strălucirea lor!...
Mai bine vă uniţi şi voi cu ele
Şi să zburaţi spre lumea zorilor.
Nu daţi cu pietre în cel vinovat
Să-l omorâţi de tot, o nu căutaţi!
Întoarceţi-l din nou la Cel Prea-nalt
În cer un loc atunci o să aflaţi.
Iar de eşti tu cel răsfirat de ploi
În lumea aceasta plină de amar
De eşti urât şi-mproşcat cu noroi
Să nu disperi căci vei primi tu har.
Vei fi purtat pe razele iubirii
De-Acela ce-a murit în locul tău!...
Şi vei găsi izvorul fericirii
La Cel care se cheamă Dumnezeu.
7/19/2004GL