Paşilor mei

Să ţineţi drumul fără şovăire
iubind chiar pietrele
ce vă rănesc.
Să nu intraţi la nici-o învoire,
la nici un târg
cu prinţul pământesc.

Mai sus
mereu mai sus
mereu tenace
spre Stânca veşniciei să urcaţi.
Căci Domnului
acest drumeţ îi place
şi-aceşti sportivi
sunt binecuvântaţi.

Vor fi tranşee cu gunoi în faţă
şi munţi de-mpotrivire
tot mai mari!
Urmaţi Cuvântul
sacra lui dulceaţă
acelor îndrăzneţi apostolari

Le picură în oase miez de roză
o energie mai trandafirie
şi preacurată,
o apoteoză
de-’nnobilare
şi de bucurie.

Să ascultaţi de el e o onoare!
lumina lui chiar şi în nopţi pustii
cu vaer smuls din hău,
e sărbătoare.
Voi mergeţi
albatroşi
spre ape vii.

Neabătut
cu flacără în talpă
urcaţi
urcaţi
spre malul sfânt, de sus.
Dincol’ de teamă şi curaj
o salbă
v-aşteaptă
pregătită de Isus.