APRINDE CANDELA NADEJDII!
Ps. 119:105 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea."
Aprinde Doamne, candela nădejdii,
Când mă pândesc amarnice primejdii
Pe marginea mormântului flămând,
Îndură-Te de sufletu-mi plăpând.
Căci ai suferinţei vulturi se rotesc
Şi din toate direcţiile mă pândesc,
Incapabilă când se dezlănţuie vântul,
Singură-mi adâncesc mormântul.
Ţelul îmi e cerul, dar drumul mai greu,
De nu Te am Isuse, în pieptul meu,
Rămâi acolo adânc pătruns în inimă
Şi viaţa-mi va fi scaldată-n lumină.
Mântuirea cu har, ca dar se revarsă
Şi orice nelegiuire mi-e ştearsă,
Şi a lacrimilor mele nenumătate, vamă
Dă putere să privesc cerul fără teamă.
Amin!