Cântarul

Ne cântărim credinţa câteodată,
Ca să vedem, cum suntem în balanţă?
Nu suntem grei în partea cealaltă,
Spre lume, spre păcat, spre necredinţă?

Nu ne apasă-n jos povoara firi?
Şi desnădejdea nu ne iese-n faţă!...
Oare –am uitat de ceasul întâlniri?
Cu-Acela care-aici ne-a dat viaţă?

Noi am uitat de locul rugăciuni,
în care se coboară Dumnezeu!...
Şi tot mai suverăm nectarul lumi!
Fiind nepăsători de fiul Său.

Lăsat-am noi îngrijorarea vieţi,
Să ne doboare pe acest pământ?
Uitând că-n ceruri, soarele dreptăţi
Ne va-ncălzi cu-al Tatălui veşmânt.

Uitat-am că pe drumul din pustie
Prin şerpi veninoşi când rătăceam?
S-a coborât un Prinţ cu-a lui solie.
Şi ne-a salvat de unde ne aflam.

Acolo fosat-am robi, legaţi, odată.,
Fără speranţă de-a ajunge liberi!...
Dar a venit un Prinţ din lumea-naltă!
plăti un preţ de sânge şi dureri

Am mai uitat c-odată la Golgota
Muri-ta pentru noi Isus Hristos!
Nevinovat El a luat osânda,
Pentru un om atât de păcătos.

-Ne cântărim desaga câte-odată?
Ca să vedem cu ce poveri venim;
Isus Cristos lua-ta vina noastră.
Să ne salveze dintr-un veşnic chin.

Toate poverile, ni le-a luat
Şi a urcat cu ele la Golgota;
Ne-a curăţat de tot ce-a fost păcat..
Să fim noi gata de-al întâmpina.

De-aţi fost voi uşuraţi de greutate;
Poverile de Domnul le-a luat?
-Nu căutaţi altele ce sunt lăsate,
-Şi nu vă-ntoarceţi iarăşi la păcat!

Căci Cel ce a plecat în veşnicie;....
Va reveni din nou la ai săi aleşi!
Ca să ne-ducă de pe-aceast[ glie
Acolo-n cer cu El să fim pe veci.

Prieten drag n-ai vrea să vii cu noi?
Să mergi şi tu spre ţara minunată?
N-ai vrea să te desprinzi de-acest noroi?
Să poţi urca spre ţara mult visată

Ca să trăieşti cu Domnul veşnicia;
În locul sfânt ce-I plin cu nestemate!
Cu Domnul vom gusta noi bucuria
Unei vieţi eterne, fără moarte.

8/20/2005gl