Zilele lungi Însorite

În zori când priveam în grădină
Văzut-am doar păsări zburând;
Copaci dezbrăcând a lor haină
Statui vor rămâne-n curând

S-a dus bucuria de viaţă
A zilelor lungi însorite!
Natura chiar însuşi ne-nvaţă
Anotimpurile merg înainte.

Se duse iar vara-nsorită
Cu-alaiul copiilor străzi!
Se duse şi noaptea ce-a blândă
Se-adună recolta livezi.

Perdut-au copaci veşmântul
Din frunze frumos înverzite;
Rămas-au doar cu legământul
Căci iar vor veni ca-nainte..

Copaci de strajă rămas-au
Cu crengile lor apăsate!
S-a dus bucuria ce-aveau
Căci frnzele sunt ruginite.

Prin locuri întinse-s purtate
De vântul cu-a lui adiere;
Plutesc gălbenite spre moarte,
Ajungând ele fără putere.

Rămâne pentru noi o amintire
Lucrarea divină a naturi
Pe toţi ne-au pus în uimire
Frumoasa lucrare-a creieri.

6/17/2005gl