VINO LA LUMINA
2 Cor. 4:6 „Căci Dumnezeu, care a zis:
"Să lumineze lumina din întuneric",
ne-a luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoştinţei
slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos."
De n-aş avea margini în puterea mea,
V-aş duce degrabă la lumina adevărată.
Luptaţi s-ajungeţi cât mai grabnic la ea,
Nu-i altă lumină ce merită fi căutată.
În chinuri negre-i stoarsă toată firea,
Învenitată-n plăceri serbede, pământeşti.
De-ai şti de unde-ţi vine mângâierea,
N-ai zăbovi, te-ai grăbi să te pocăieşti.
Sfarmă zidirea sufletului tău pribeag
De sub povara deşărticiunii şirag, fugi,
Moartea zâmbeşte glorioasă în prag,
Nu-i da satisfacţie, pune-te pe genunchi.
Isus, coboară la cel de tină şi plin de vină
Să reverse peste toată făptura lui iertare,
Revarsă din iubire o veşnică lumină
Şi pune morţii netrecătoare hotare.
Din tainicele stele a coborât Cuvântul
S-antrupat să poarte chinul vieţii
Şi din adânc a tresărit întreg pământul,
Simţind că-n jertfă era scânteia vieţii.
Asemeni unui suflet ce de păcate geme
Pământul tot mai pustiu de la o vreme,
Va îmbrăca veşmânt de flăcări mistuitoare,
Vijelioase flăcări de moarte dătătoare.
S-or sterge urme vechi de nedreptate,
Vor arde-n flăcări oameni, case, palate,
Vor arde târzii dorinţi de a cere iertare,
Vor fi în zadar căinţe, târzie înfăţişare.
De vrei să curgă-n tine atunci o viaţă nouă,
Azi este clipa ce mijeşte a nădejdii rouă,
Cu braţele întinse, deschise spre cer,
Pe genunchi în rugăciune, în orişice ungher,
În nădejdea minunii revărsată la cruce,
Vino la lumina ce la cer te conduce.
Te-mbracă-n veşmântul neprihănirii,
Prin jertfa ce-a semnat actul mântuirii.
2 Cor. 4:7 „Comoara aceasta o purtăm în nişte
vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită
să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi."
Amin!