VÂNTUL

Tu vântule ce te arunci puternic
Deasupra apelor învolburate.
Te duci mereu la valul cel gigantic
Şi-l porţi prin locurile neumblate.

Tu vântule ce sufli cu putere
Ş-aprinzi mînia apelor spumate!
Oare nu ştii căci ele-s nenfricate?
Şi-n urma lor rămâne numai moarte.

Tu vântule ce nori-i dai deoparte
Din ei îţi faci imensele palate.
Deschizi apoi tu soarelui fereastră
Ca să pătrundă iar în lumea noastră.

Tu vântule ce-asculţi de glasul veşnic
A Celui ce-I stăpân şi e cucernic
Nu te opui la tot ce spune El
Chiar de se-ntâmplă marele măcel.
Asculţi de El.

19.01.2008gl