Mai e Puţin-



Acel care trăieşti în disperare!
Şi zici, căci drumul vieţi este greu,
Alungă deznădeşdea vieţi tale,
Priveşte doar în sus la Dumnezeu.

Acel ce-ţi pare nesfârşită calea!...
Şi-adesea te opreşti din drumul tău,
Priveşte-n sus să vezi acol’ splendoarea;
Ce-a pregătit-o însuşi Dumnezeu.

El a gătit un loc în cer anume!
Pentru acei de jos de pe pământ
Acei ce urcă înspre slăvi divine
Şi îl urmează pe Acel Preasfânt.

Acel ce ai ajuns la strâmtorare
Şi nu şti cum să ieşi biruitor!
Cheamă-l pe Domnul să-ţi dea deslegare,
Să ieşi prin încercare-nvingător.

- Nu plânge când în barca vieţi tale
Lovesc al mări valuri înspumate.
E unu-n cer ce-a despărţit o mare.
El poate valul apei să-ndeparte!...

Când boala ţi-a pătruns în trupul tău.
Şi suferinţa te doaboară-ntruna;
Priveşte –n sus la sfântul Dumnezeu,
La El găsivei pace-ntotdeauna.

Când simţi în trup cum vine oboseala!
Şi zici: - Cu mine totul s-a sfârşit.
Îndreaptă-ţi înspre ceruri doar privirea,
Şi strigă la Acel ce te-a zidit.

Ai fost creat din pulberea de jos.
Făcut ai fost cu-a Lui asemănare.
Pentru o vreme treci pe drum spinos!
Dar dup-aceea, va fi veşnic soare.

Pentru o vreme eşti doar călător
Şi-acesta încurând se va sfârşi.
Se merită să lupţi pe-a Lui ogor.
Ca veşnicia s-o poţi dobândi.


Să nu te plângi când cei dragi te lovesc
Şi vor să strice barca vieţi tale!
Căci eu Isus, sunt cel ce Te iubesc...
Şi vreau s-ajungi pe-al cerului hotare.

Eu te iubesc, că-mi eşti un rod din vale,
Un spic care cu sânge-ai fost udat.
Şi ai crescut prin buruieni amare,
Dar din a lor otravă n-ai luat.

Chiar dac-adesea-n cale mărăcini
Te-a’nconjurat cu gând să te răpună!
Când mai chemat la locul rugăciuni
Eu am venit cu vestea ce-a mai bună.

Te-am ridicat atunci de la strâmtoare
Te-am scos Eu dintre spini şi mărăcini;
Te-am aşezat pe stâncă în picioare.
Ca să priveşti la-l cerului grădini...

Te-am scos din văile vieţi tale
Din drumul rău pe care rătăce-ai.
Te-am curăţat şi-apoi Te-am pus pe cale;
Ţi-am arătat cum va fi sus în rai.

Te-am îmbrăcat eu cu al meu veşmânt
Cu care vei străbate chiar şi munţi!..
Iar dincolo de tot ce e pământ,
Acolo vei ajunge-n ziua nunţi.

Vei fi atunci la marea sărbătoare
La masa şi ospăţul minunat...
Ce-am pregătit-o-n veşnica splendoare,
Pentru aceea ce m-au ascultat.

Mai e puţin, mai rabdă doar o clipă,
Mai stai la turnul unde ai fost pus;
Şi vei vedea pe-al cerului aripă
Când voi veni să te ridic de jos.
2/13/2008gl