CHEMARE
Fap.Apost. 16:10
„După vedenia aceasta a lui Pavel,
am căutat îndată să ne ducem în Macedonia,
căci înţelegeam că Domnul ne cheamă
să le vestim Evanghelia."
Peste văi adânci, vijelios bate vântul
Şi duce-n rafale adesea Cuvântul.
Evanghelistul cerurilor Împărăţiei,
Cheama la pocăinţă în vreme târzie.
Şi azi mulţimea adunată ascultă glasul,
Ce le cuvântă despre Cel Prea Înaltul.
Şi-n multe inimi se aprinde un dor.
Ce clipă sfântă!Un dor de Mântuitor.
Lumina răzbate prin graiul gurii sale
Şi mulţimea acesta-i sfârşită de jale.
În piepturile ei glasul inimii sună,
Înfiorat de orizontul din furtună.
Omule rătăcitor, călător pe căi străine,
Căi năpădite de spini şi de mărăcine,
Nu te lasă eul tău să-L primeşti pe Isus
În inima ta, dar tânjeşte Cetatea de Sus.
Vino şi cazi neputincios azi la cruce,
Poverile grele, vezi, nu le poţi duce.
Şi-n drumul tău desfăcute-s prăpăstii,
Ce te-mping pradă uşoară năpăstii.
Cazi în genunchi şi cere îndurare,
Numai la Isus, sufletu-ţi află alinare.
In pieptul tău de vrământări zbuciumat,
De ispite grele de atâtatea ori încercat,
Inima-ţi setoasă duce dor de izvor.
Vino şi soarbe din viaţa de nemuritor!
Smuls cu iubire din valurile învolburate,
Gândurile-ţi vor fi, spre cer îndreptate.
Ochii tăi vor urmării cu ardoare lumina
Că-n inima ta va fi pace, spălată vina.
Orizontul tău inundat de solia cerească,
Cheamă inimi din moarte ca să trăiască.
Amin!
11.02.2008