IN RAZA DE LUMINA
Evr. 10:32 „Aduceţi-vă aminte de zilele
de la început, când, după ce aţi fost luminaţi,
aţi dus o mare luptă de suferinţe:"
Pe cât de limpede este izvorul
Pe atât de-ntunecoasă deznădejdea.
Şi cât de mare şi-ntins este cerul,
Atât de mare şi-ntinsă-i primejdia.
Un negru păcat întunecă vederea,
Şi sufletul trist, abia mai respiră.
Inima sub val de foc, pierde puterea,
Păcatele pe şiragul vieţii se deşiră.
Inimă priveşte spre raza de lumină,
Potoleşte-ţi setea-n purificatorul izvor.
Vino, bea apa vieţii, să fii fără vină
Vino, la crucea Sfântului Mântuitor.
Îţi dă ochi să vezi, veşnicul soare,
Sufletul din noapte ţi l-a chemat.
Şi azi închină-te Lui, cere iertare,
Cu lacrimi ce curg pân-au secat.
Dragostea-n linişte eternă şi divină,
Te-ndreaptă spre raza de lumină,
Cu pacea senină, revărsată toată,
Desprinsă din iubirea-nflăcărată.
Pe firul veacurilor, ce trecură,
Se strânse, un şir aprins de ură.
Iubirea dăinuind în şoaptă lină,
Aprinde-n în suflete, a ei lumină.
Mai sus de nori, uriaşă, fără frică,
Durerea pân-la ceruri se ridică.
Şi flacăra iubirii în milă aprinsă,
Topeşte ura, durerea este stinsă.
În raza de lumină cu iubirea aprinsă,
O viaţă nouă de dragoste-i cuprinsă.
Un nou orizont cu cerul larg deschis,
Îţi croieşte drumul înspre paradis.
Amin